Peștera Ghețarul de la Vârtop – Peștera Minunată

Despre Peștera Ghețarul de la Vârtop

Peștera Ghețarul de la Vârtop se află în cătunul Casa de Piatră, comuna Arieșeni, județul Alba, în Parcul Natural Apuseni. Este denumită după platoul Vârtop (de la „vârtop” = doline locale) și cunoscută și ca Peștera Minunată sau Ghețarul de la Casa de Piatră. Este o peșteră cu gheață de tip „cold trap” (capcană de frig), cu aproximativ 1.600 m³ de gheață. A fost declarată monument al naturii în 1957 (închisă cu gratii), rezervație speologică în 1969 și rezervație naturală de interes național în 2000. Deschisă oficial ca peșteră turistică în 2010. Coordonate: 46.540640, 22.780700; altitudine aproximativ 1.200 m.

Portalul și Sala Ghețarului

Portalul de intrare măsoară 15 m lățime și 5 m înălțime, urmat de o pantă de moloz care coboară în Sala Ghețarului, lungă de 70 m. Aici se găsesc țurțuri și coloane de gheață rezultate din unirea stalactitelor și stalagmitelor – formațiunile sunt mai vizibile în martie–aprilie, când zăpada se topește și formează structuri spectaculoase. La capătul sălii este grătarul; după un trecere joasă se ajunge în Sala Domului.

Sălile și speleotemele

Sala Domului are un dom din moonmilk și draperii pe tavan. Sala Minunilor (Hall of Wonders) conține stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite și baraje travertinice – fiecare centimetru este acoperit cu concretițiuni. Sala Mare, de peste 100 m lungime, oferă domuri stalagmitice, cristale de calcit și o rară formațiune discoidală. Temperatura nu depășește 4–10°C. Lungime totală: 340 m, denivelare pozitivă 30 m.

Sala Pașilor și omul de Neanderthal

În 1974, echipa Institutului de Speologie „Emil Racoviță” condusă de prof. Iosif Viehmann a descoperit Sala Pașilor, numită după cele 3 urme de picior ale omului de Neanderthal. O urmă a fost scoasă și studiată la Institutul de Speologie din Cluj; celelalte două au fost tăiate și furate. Urmă conservată: 22 cm lungime, 10,6 cm lățime; spațiu de 1,6 cm între degetul mare și celelalte (caracteristică de „prindere” ca la maimuțe). Specialiștii estimează că „omul de Vârtop” depășea 146 cm înălțime. Antropologul Cantemir Riscuția a determinat că era Neanderthal. În 1993, prof. Viehmann și prof. Stein-Erik Lauritzen (Bergen) au datat stalagmita formată în urmă prin metoda Uraniu-Toriu: cel puțin 62.000 ani – cea mai veche evidență a vieții omenești din România.

Istorie și cercetare

Intrarea era cunoscută de mult, dar peștera a fost explorată pentru prima dată în 1954 de echipa Institutului „Emil Racoviță” din Cluj, condusă de prof. Marcian Bleahu. Prima mențiune scrisă datează din 1955. Hărțuirea a fost făcută de Bleahu și Iosif Viehmann. Administrația Parcului Natural Apuseni (Romsilva) gestionează peștera; sediu Sudrigiu, Rieni, Bihor. Contact: +40-372-702-242; Vasile Gligor +40-766016482; Cosmin Dobra +40-766445980.

Cum ajungeți – de la Pensiunea Laura

Pensiunea Laura din Chișcău este la circa 30 km de Peștera Vârtop. Din Gârda de Sus, urmați drumul spre Casa de Piatră (~15 km, drum de pământ); de la Casa de Piatră, o potecă de aproximativ 1 oră (45 min mers pe jos cu urcuș ușor) conduce la peșteră. Vizitarea se face exclusiv cu ghid staționar la Casa de Piatră. Program: 15 iunie–august zilnic 10–18; în afara sezonului, rezervare în prealabil pentru weekend. Tarif: 15 RON/adult (2022). Tur 30 min, grupe 5–10 persoane, vârstă minimă 6 ani.

Echipament și reguli

Peștera nu este iluminată – aduceți lanternă. Se recomandă haiorac (temperatură maxim 10°C), bocanci (teren accidentat și alunecos). Copiii sub 6 ani nu au acces; minorii trebuie însoțiți de părinți. Pentru Sala Ghețarului accesul poate fi liber; pentru Sala Domului, Sala Minunilor și Sala Mare este necesar ghid. Fotografia este permisă.

Informații utile

• Distanță de Pensiunea Laura: ~30 km
• Lungime: 340 m
• Denivelare: +30 m
• Gheață: ~1.600 m³, cold trap
• Temperatură: 4–10°C
• Acces: Gârda de Sus – Casa de Piatră – potecă ~45–60 min
• Vizitare: Ghid obligatoriu, lanternă, grupe 5–10, min. 6 ani
• Statut: Monument al naturii (1957), rezervație speologică (1969)